Am văzut şi eu „Looper”, destul
de repede faţă de data la care a fost lansat (28 septembrie anul curent în SUA,
conform marelui IMDb), însă nu suficient de repede, dat fiind că auzisem despre
el de la diverşi oameni, începând cu colegii de muncă şi terminând cu Ray
William Johnson. Eh, în căutare de un film de acţiune, cu urmăriri de
maşini şi împuşcături, am ajuns la el. Şi culmea, mi-a plăcut. Tare mult, aş
zice. Începând cu cast-ul.
Nu sunt cea mai mare fană Bruce
Willis, dar din câte ştiu, omul ăsta nu prea a dat buleli cu filme de 2 lei
(gen Stallone cu „Stop! Or My Mom Will Shoot” sau Schwarzenegger cu „Kindergarten Cop” sau „Junior” –
„Gravidul”). Şi în „Looper” a făcut un rol genial. Pe lângă Bruce Willis îi mai
avem pe Joseph Gordon-Levitt,
care, pe măsură ce trece timpul, devine din ce în ce mai bun (la fel ca
Leonardo di Caprio, aş adăuga eu, deşi sunt destul de subiectivă din punctul
ăsta de vedere, pentru că di Caprio e printre preferaţii mei) şi Emily Blunt, pe
care eu am văzut-o în câteva filme chiar bune, gen „The Young Victoria” sau „The AdjustmentBureau”.
Nu intru în prea multe detalii
privind plot-ul, pentru asta există site-uri specializate. Cert e că în film
sunt de toate şi destul de bine „împletite” unele cu altele – călătorie în
timp, mafie, mercenari (aşa-numiţii „loopers”), un regim distopic al terorii,
acţiunea plasată într-un viitor nu foarte îndepărtat, astfel încât să ajungi să
te întrebi dacă nu cumva în direcţia aia se îndreaptă omenirea, droguri noi,
mutaţii şi aşa mai departe. Avem şi puţin romantism, şi sacrificiu de sine, şi
o scenă oarecum fierbinte, dar mai mult sugerată decât arătată explicit, ceea
ce mi se pare normal. Întotdeauna mi s-au părut cam cusute cu aţă albă filmele
în care protagoniştii, în timp ce sunt pe fugă, urmăriţi de X şi Y care vor
să-i omoare, pun totul pe pauză pentru o oră-două pentru o partidă de amor.
Mda, că de asta îţi arde când nu ştii unde să te mai ascunzi…
Anyway, mergem mai departe. Dincolo de tensiune şi de mister şi de speculaţiile pe care inevitabil le faci, pentru că la filmul ăsta nu prea ai cum să adormi - e departe de a fi plictisitor, deşi ţine aproape 2 ore - eu cred că totul se leagă de relaţia cauză-efect. Nimic nu e la întâmplare, acţiune şi reacţiune. Practic, poţi explica evenimentele dintr-un moment dat încercând să le găseşti cauza şi e posibil să dai timpul înapoi mult şi bine până să ajungi la un rezultat. Cert e că finalul a fost neaşteptat şi ştiu că e un clişeu, dar chiar nu credeam că aşa o să se termine filmul. Nu că nu ar avea sens, are, dar în spiritul basmelor şi al poveştilor cu adolescenţi americani, poate că mi-aş fi dorit ca toată lumea să trăiască fericită până la adânci bătrâneţi. Din nefericire, nici în realitate nu prea se întâmplă aşa. În concluzie, DE VĂZUT!! :)
OBSERVAŢII
Notă IMDb: 7.9
Notă personală: 8.5
Cast: Un rol diferit pentru Joseph Gordon-Levitt faţă de ce am văzut până acum.
+ În filmul ăsta are lentile de contact albastre. :P
Plot: Poate că ar trebui să mă mai uit la el de vreo două-trei ori, dar tot nu
cred că o să descopăr vreo „gaură”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu