Azi, în timp ce beam o cafea într-unul
din minunatele baruri din oraşul meu natal, am observat că la teveu era un film pe care eu l-am văzut
mai demult în lipsă de altceva şi către care mi-au tot fugit ochii. Recunosc că
am ajuns acasă şi m-am uitat la el până la capăt. Ca să nu mai lungesc
suspansul, este vorba de „Sky High”, un
film american tipic cu 100% clişee, dar care e amuzant, totuşi, datorită ideii
sale principale: un liceu pentru adolescenţi cu superputeri, care îi pregăteşte
pentru a deveni eroi sau parteneri (echivalent oarecum nefericit pentru
„sidekick”).
În ceea ce priveşte cast-ul, nu avem nume mari. Nici nu prea am avea cum că deh, e film cu adolescenţi. Mă rog, în film joacă Michael Angarano (eu l-am mai văzut în „Almost Famous” şi ştiu că a fost cuplat cândva, demult cu Kristen Stewart) în rolul adolescentului cu super-forţă care trece printr-o serie de peripeţii, de la probleme de natură amoroasă până la descoperirea propriei identităţi şi salvarea situaţiei (în cazul nostru, a lumii). Singurul neajuns e că niciuna din ramificaţiile scenariului nu este nouă. Cu alte cuvinte, unicul element de originalitate al filmului este ideea de liceu pentru „cultivarea” super-puterilor, deşi nu sunt 100% convinsă că n-a mai fost folosit pe undeva. Ca să terminăm cu cast-ul, îi mai avem pe Kurt Russell (dacă mă întrebaţi pe mine, de la „Tequila Sunrise” la filmul ăsta e o mare căzătură) şi Kelly Preston (pentru mine, soţia lui John Travolta şi cam atât… Ah, a jucat în „Jerry Maguire”) care, în film, sunt părinţii protagonistului, pe numele de scenă The Commander respectiv, Jetstream. Era să uit, în film joacă şi Mary Elizabeth Winstead, a cărei figură şi al cărei nume îmi păreau foarte cunoscute: „Scott Pilgrim vs. the World”.
Cât despre film în sine… Greu de zis
dacă e atât de slab încât devine amuzant sau dacă e slab, punct. Anyway, ca să
dăm Cezarului ce-i al Cezarului, filmul nu e de-a dreptul prost. Restul
actorilor, deşi majoritatea iluştri anonimi, şi-au făcut treaba în mod adecvat,
astfel încât jocul lor e destul de natural. Plot-ul nu are găuri şi deşi este
cu totul şi cu totul previzibil, măcar e bine închegat şi presărat pe alocuri
cu glumiţe, unele chiar bune, altele mai puţin bune. În plus, ramificaţiile
sale, deşi folosite şi răsfolosite la
Hollywood de cel puţin o mie de ori, sunt bine îmbinate şi devin mai amuzante datorită
ideii generale a filmului. Sunt şi vreo două răsturnări de situaţie, însă nimic
spectaculos, zic eu. Până şi sinopsis-ul de pe IMDb e sec, aşa că ce poţi să
ceri? Cu toate astea, nu pot să spun că filmul e chiar o pierdere de vreme.
Dacă vrei ceva amuzant şi light şi în
lipsă de altceva, DE CE NU? :)
OBSERVAŢII
Notă IMDb: 6.3
Notă personală: 6.0
Cast: Iar mă întreb ce caută Kurt Russell într-un film ca ăsta… Fie chiar îi
mergea prost cariera şi a acceptat orice rol, numai rol să fie, fie i-a mers
prea bine până în momentul ăla şi şi-a permis să facă un film de dragul
amuzamentului.
Plot: E pe sistemul: „Been there, done that”. Sau, mă rog, „seen that”. E un
film uşurel, aşa că dacă aveţi chef de o poveste care să vă dea bătăi de cap şi
să vă facă să vă puneţi întrebări, n-aţi ajuns unde trebuie. Dar pentru o
după-amiază de duminică, de exemplu, e perfect.
Imagine: Deşi nu este un as al CGI-ului, efectele speciale sunt destul de bine
făcute, în sensul că nu se vede de la o poştă că personajele sunt lipite pe
fundal.
Prezentare: Abia acum am observat ce scrie pe posterul
oficial al filmului: „A clever hybrid of Harry
Potter and The Incredibles”. Yeah
right!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu