Ieri am revăzut un film care aproape că a ajuns pe locul 1 în topul
preferinţelor mele. Spun „aproape” pentru că, deocamdată, nici un alt film nu a
reuşit să surclaseze „Brokeback Mountain”,
însă filmul despre care vorbesc acum ocupă locul 2 de trei ani încoace, iar
faptul că l-am revăzut ieri nu a făcut decât să-mi confirme că poziţia e mai
mult decât meritată. Without further ado, I give you:„District 9”.
Filmul ăsta e atât de bun încât nici nu ştiu cu ce să încep, însă ce e şi
mai surprinzător e faptul că atât regizorul (un anume Neil Blomkamp, care până în 2009
nu a regizat decât câteva scurt metraje), cât şi cast-ul sunt nişte iluştri
anonimi. Sau, ca s-o citez pe mama: „Şi cine e cap de afiş?”, la care i-am
răspuns nonşalant: „Nimeni. Absolut nimeni.” Dar… Dar, Sharlto Copley, protagonistul, a
făcut un rol extraordinar, dovadă fiind prezenţa sa ulterioară în filme gen „The A-Team” sau numeroase
altele aflate momentan în post-producţie.
Dar să încep cu începutul. În film este vorba despre o rasă de
extratereştri care ajunge „din greşeală” pe Pământ şi culmea, nu în S.U.A., aşa
cum se întâmplă în majoritatea filmelor cu extratereştri, dacă nu chiar în
toate. Nu, de data asta acţiunea se petrece în Africa de Sud, în Johannesburg
şi, din nou, spre deosebire de mai toate filmele hollywoodiene mai mult sau mai
puţin reuşite, de data asta extratereştrii nu vin cu inteligenţa şi tehnologia
lor superioară ca să ne invadeze, ci ajung să fie ei la mila noastră. Cei drept,
tehnologia superioară o au, precum şi armele extra-performante, însă concepute
să funcţioneze doar în contact cu ADN-ul lor.
Cu toate astea, pe mine m-au impresionat cu totul alte aspecte. În primul
rând, filmul are foarte multe elemente specifice documentarelor şi totul se
axează pe un anume eveniment ce are loc la 20 de ani după sosirea
extratereştrilor (sau „creveţilor”, cum li se spune în mod peiorativ în film),
eveniment ce implică un birocrat angajat la o companie multinaţională şi toată
lupta şi criza prin care trece el după ce este expus accidental biotehnologiei
extraterestre. Aici apare probabil singurul element vădit împrumutat de
altundeva, şi anume metamorfoza protagonistului într-un extraterestru el
însuşi, similară cu transformarea lui Jeff Goldblum într-o creatură
bizară în „The Fly”.
În rest, totul e deosebit. Plot-ul e bine conceput, nu sunt scăpări pe
nicăieri, cronologia e respectată îndeaproape. Imaginile sunt uneori mai mult
decât explicite (şi aici mă refer la cât de grafic sunt înfăţişate crimele din
film, că sunt destule), trăirile personajului principal sunt ale naibii de
autentice, iar povestea este, per ansamblu, tristă. Două detalii înainte de a
încheia: 1, pentru prima dată într-un film (şi sper să nu mă înşel când spun
asta), extratereştrii sunt „cazaţi” în mahalale identice lagărelor de
concentrare, ajungând să fie elementul indezirabil din cadrul societăţii şi 2, mi-a
plăcut extrem de mult faptul că fiecare dintre rase ştia limba celeilalte, însă
niciuna din ele nu o folosea, în sensul că se înţelegeau între ei unii vorbind
engleză, iar ceilalţi limba nativă. Deci, DE VĂZUT, NEAPĂRAT !! :)
OBSERVAŢII
Notă IMDb: 8.0
Notă personală: 9.5
Cast: Toţi actorii au fost foarte naturali, însă Sharlto Copley m-a cucerit cu
autenticitatea trăirilor afişate pe chip, motiv pentru care nu voi evita nici
un film în care va juca de acum încolo.
Imagine: Ideea de documentar dă şi ea o notă de veridicitate filmului, sub forma
unor interviuri ale apropiaţilor protagonistului, a specificării pe ecran a
numărului de ore de la expunere şi a finalului cel puţin dramatic: „This is the
last known footage of Wikus Van De Merwe and we can only speculate as to what
has happened to him.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu