Săptămâna trecută am revăzut un film
care, la vremea când a apărut, mi-a plăcut tare mult şi despre care mă aşteptam
ca mai multă lume să aibă o părere foarte bună. Aparent, conform userilor de pe
IMDb, filmul nu merită nici măcar să treacă de pragul notei 7, deşi, personal,
consider că întruneşte cam toate cerinţele unui film de acţiune bun, fapt care
mi s-a confirmat când l-am văzut a doua oară: am râs exact la aceleaşi faze, am
fost tensionată în aceleaşi momente cruciale şi am fost la fel de tristă la
final, deşi ştiam exact ce o să se întâmple. Mă rog, ca să nu mai lungim
discuţia inutil, vorbim azi despre „From Paris with Love”.
First thing’s first: cast-ul. Deşi
avem doar două capete de afiş, în persoana marelui John Travolta, respectiv a
promiţătorului Jonathan Rhys
Meyers (pe care l-am văzut în „Match Point”, unul din filmele mele
preferate şi care intră în top 10), pot spune cu certitudine că restul
actorilor nici nu mai contează. Cu toate astea, să-i menţionez şi pe Kasia Smutniak şi Richard Durden, deşi recunosc că
nu i-am mai văzut în niciun film până acum. Dar să revenim la duo-ul Travolta –
Rhys Meyers, a căror chimie (nu, cuvântul ăsta nu se aplică doar cuplurilor)
este vizibilă din primele secunde, mai ales că personajele sunt total opuse ca
şi caracter, însă complementare ca mentalitate. Cât despre regizor, cred că e
suficient să menţionez că lui Pierre
Morel îi aparţin „Taken”
şi „Banlieue 13” („District
B13”).
Cât despre poveste... Ce-i drept,
per ansamblu nu e originală, în sensul că filme cu terorişti şi carteluri de
droguri s-au mai făcut şi se vor mai face până la sfârşitul timpului sau al
artei cinematografice (whichever comes first), dar sunt extraordinar de multe
aspecte care diferenţiază filmul ăsta de pleiada de producţii americane mai
mult sau mai puţin banale şi previzibile. În primul rând, acţiunea nu se mai
desfăşoară în State (slavă Domnului!), ci în Paris, iar personajul lui Rhys
Meyers nu este foarte familiarizat cu lumea spionajului şi contraspionajului,
dat fiind că job-ul lui este acela de asistent al ambasadorului american în
Franţa cu aspiraţii de a creşte în rang în cadrul NSA. Iar când se trezeşte pe cap cu
un partener cu metode deloc ortodoxe (în persoana lui Travolta), totul o ia
razna. Pe deauspra, mai avem şi puţin romantism şi tone de umor, ceea ce face
ca filmul să iasă puţin din categoria standard a filmelor de acţiune.
Cu toate astea, avem toate
ingredientele necesare genului, şi anume împuşcături, droguri, urmăriri de
maşini, răsturnări total imprevizibile de situaţie, explozii, terorism şi un
final dramatic şi cu totul neaşteptat. Bine, e drept că ultima scenă nu e în
totalitate inspirată, dar se putea şi mai rău. În plus, toate rasele sunt
reprezentate într-un fel sau altul în film, deci bilă albă pentru lipsa de
discriminare. Cert este că scenariul a fost bine gândit şi condensat perfect în
92 de minute, nici mai mult, nici mai puţin, pentru că am văzut o grămadă de
filme de genul ăsta lungite mult prea mult. All in all, e un film care are de
toate, aşa că, DE VĂZUT !! :)
OBSERVAŢII
Notă IMDb: 6.4
Notă personală: 7.5
Cast: L-am văzut pe Travolta în multe roluri,
care mai de care mai diferite, dar într-un rol ca cel din filmul ăsta nu l-am
mai văzut niciodată, mai ales că înfăţişarea e cu totul alta (nu vreau să
detaliez, plăcerea de a descoperi ce schimbări fizice a întreprins pentru rolul
ăsta e nepreţuită).
Plot: Bine pus la punct, pertinent, fără
găuri, netras de păr. Ce să zic, numai plusuri, mai ales că pe undeva pe la
jumătatea filmului afli o chestie bizară care ţi se explică înspre sfârşit şi
care chiar îţi dărâmă tot universul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu