După îndelungate şi nenumărate
insistenţe din partea unui prieten apropiat, am reuşit şi eu să văd, într-un
final, un film pe care mi l-a tot recomandat luni la rând. Nu ştiu să spun cu
exactitate de ce l-am tot evitat până aseară, mai ales că mi s-a spus că e o
comedie foarte spumoasă. Ce-i drept, mie mi s-a părut mai mult tragico-dramatic
decât amuzant şi nu ştiu dacă am râs cumulat timp de 10 minute, însă asta n-are
nicio relevanţă. Filmul a fost foarte bun, aşa cum numai europenii ştiu să facă
filme, aşa că îl recomand fără rezerve: „I Served the King of England”.
De dragul de a rămâne fidelă
formatului tipizat al postărilor, o să încep tot cu cast-ul, deşi nu ştiu cât
sens are să fac asta pentru că filmul este ceh. Da, ceh, aşa că îmi imaginez că
şansele să ştiţi vreun actor sunt foarte puţine spre deloc. Cu toate astea, o
să menţionez capetele de afiş, şi anume Ivan Barnev, Oldrich Kaiser şi Julia Jentsch (ea a mai jucat în
câteva filme care sunt cotate foarte bine pe IMDb şi dintre care am şi eu unul
în watchlist - „The Edukators”),
precum şi regizorul, Jirí Menzel,
care a fost nominalizat şi a şi câştigat o sumedenie de premii care mai de care
mai prestigioase, inclusiv un Oscar în 1968 pentru „Closely Watched Trains” (pe
care trebuie neapărat să-l văd).
Şi acum m-am blocat, în sensul că nu
ştiu cu ce să încep. Filmul, printr-o serie numeroasă de flashback-uri, este
povestea vieţii lui Jan Díte şi a aspiraţiilor mai mult sau mai puţin realiste
ale acestuia. Culmea e că, prin intermediul unor răsturnări ciudate de
situaţie, el ajunge să aibă ceea ce şi-a dorit încă de când era tânăr (şi anume
să fie milionar), însă abia la final realizează că nimic nu e ceea ce pare şi
că, deşi ajuns acolo unde îşi dorea, tot nu îşi găseşte locul. Acţiunea se
petrece de-a lungul perioadei cuprinse între anii ’30 şi anii ’60 şi este o
adevărată prezentare a realităţii din Cehoslovacia, mai ales începând cu Acordul de la
Munchen (în urma căruia Germania anexează Regiunea Sudetă care aparţinuse
Cehoslovaciei), continuând cu repercusiunile asupra vieţii economico-sociale,
trecând fugitiv prin cel de-al Doilea Război Mondial şi prin naţionalizarea
impusă de regimul sovietic şi culminând cu viaţa lui Díte (cum singur s-a prezentat
în tot filmul) după ce ispăşeşte 15 ani de închisoare.
Cu toate astea, filmul este mult mai
mult decât o dramă de război sau o comedie mai mult neagră decât „albă”, ca să
zic aşa. Pe parcursul derulării plot-ului apar anumite situaţii despre care nu
ai certitudinea că s-au întâmplat în realitate sau dacă sunt doar exagerări de
ordin scenaristic. Mai mult, unele imagini sunt de-a dreptul şocante, chiar
dacă telespectatorul nu este expus la ele în mod prelungit sau chiar obsesiv.
Povestea de dragoste dintre Díte şi Liza, însă, este cea care face filmul ceea
ce este, pentru că reprezintă compromisul dintre dragoste şi patriotism şi
ciocnirea dintre raţiunea aproape cinică şi fanatismul iraţional. Oricum, dincolo
de toate conceptele profunde pe care protagonistul le înşiruie sub formă de
gânduri, dincolo de ororile războiului sugerate subtil şi de laturile cel puţin
dubioase ale nazismului exagerate caricatural, filmul are şi suficiente scene
de umor care să-l salveze de eticheta deloc drăguţă de „film cu răzbel”. În
concluzie, DE VĂZUT !! :)
OBSERVAŢII
Notă IMDb: 7.3
Notă personală: 7.6
Cast: Rolul principal este jucat de doi
actori, în varianta tânără şi vârstnică. Actorul care l-a interpretat pe Jan Díte
tânăr mi s-a părut absolut genial! Cât despre Julia Jentsch, cea care o
interpretează pe Liza, ai fi putut să juri că este cea mai înfocată adeptă şi
admiratoare a lui Hitler…
Plot: Aşa cum am zis şi mai devreme, se vede
clar diferenţa dintre filmele europene şi majoritatea celor de la Hollywood.
Plot-ul nu e 100% original, în sensul că cel de-al Doilea Război Mondial a fost
abordat până acum cam din toate unghiurile posibile, dar ramificaţiile poveştii
şi micile detalii îl fac să fie cu mult deasupra multor alte filme.
+ O chestie care mie îmi place tare mult – povestea este
circulară, în sensul că începe şi se încheie cu aceleaşi două personaje care se
află în aceeaşi situaţie; diferă doar locaţia, însă există o continuitate între
scene, ceea ce încheie elegant filmul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu