Young Adult [2011]



            Ultimul film pe care l-am văzut a fost unul care mi-a lăsat un gust amar şi mi-a creat o stare de uşoară dezamăgire la final, şi nu pentru că ar fi fost el prost – departe de asta. Nu, e vorba de o poveste care nu poate fi considerată decât dramatică şi tocmai de aia nu înţeleg de ce pe IMDB e încadrată şi la categoria comedie, că nu-mi aduc aminte să fi schiţat mai mult de câteva zâmbete de-a lungul desfăşurării acţiunii, care şi-aşa e o sintagmă destul de forţată, dat fiind că filmul e destul de static şi cu un fir narativ nu foarte complex. Divaghez, aşa că o să mă opresc momentan aici şi o să vă spun doar titlul: „Young Adult”.


            O să termin repede cu cast-ul, pentru că doar personajele relativ principale (sună foarte ciudat, ştiu) sunt interpretate de actori (mai) cunoscuţi, şi anume Charlize Theron (ea fiind protagonista; dau două exemple total aleatorii, pentru că nu ştiu de câte prezentări ar avea ea nevoie – „Æon Flux” şi „Sweet November”), Patrick Wilson (tot două exemple – „Watchmen” şi „The A-Team”), Elizabeth Reaser (o fi jucat ea în multe filme, dar eu n-am văzut-o decât în franciza „Twilight” şi, culmea, cu un rol secundar în „Stay”) şi Patton Oswalt (pe care l-am văzut în diverse, începând cu chestii uşurele gen „Down Periscope”, continuând cu împrumutarea de voce în „Ratatouille” şi ajungând la roluri puţin mai diferite gen cel din „Sex and Death 101”). Era să uit: regizorul e nimeni altul decât Jason Reitman, cel care e „responsabil” şi de alte filme precum „Up in the Air”, „Juno” şi „Thank You for Smoking”.

            Şi acum să trecem la povestea propriu-zisă, care se învârte în jurul autoarei unei serii de romane pentru adolescenţi (mai degrabă adolescente, aş zice eu), care se numeşte tocmai „Young Adult” şi care se bucură de un oarecare succes, mai ales în urma ecranizării. Protagonista, pe nume Mavis Gary, este nemulţumită, în schimb, de viaţa ei, mai ales în urma divorţului, şi se întoarce pentru puţin timp în oraşul natal pentru a-l recuceri pe fostul iubit din tinereţe, care acum e însurat şi proaspăt tătic. Şi de aici urmează încercările ei, care mai de care mai năstruşnice şi de cele mai multe ori ridicole, de a reaprinde flacăra iubirii şi a pasiunii, dar vă avertizez că încercările astea sunt mai mult tragice decât comice. Tragică e şi convingerea ei că fostul iubit e nefericit şi nemulţumit de căsnicia sa, convingere care la final se dovedeşte a fi neadevărată, spre şocul ei total.

            Finalul e surprinzător şi enervant în acelaşi timp, în sensul că ceea ce era cât pe-aci să se întâmple nu se mai întâmplă fix pe ultima sută de metri, dar nu dau mai multe detalii. Ce e fascinant, repet, e certitudinea protagonistei că fostul iubit e sufletul ei pereche, nonşalanţa cu care povesteşte ce planuri are ca să-l recucerească, repeziciunea cu care a plecat din apartamentul ei din Minneapolis (o altă bilă albă, faptul că acţiunea se petrece şi în alt oraş în afară de „clasicele” New York, Los Angeles, Chicago, Boston şi care or mai fi) ca să se întoarcă într-un orăşel de provincie pe care oricum îl detestă din toată inima, şirul de minciuni pe care le spune odată ajunsă acolo şi tot aşa. Mai mult, pe parcursul filmului ajungi uşor-uşor la concluzia că ea se identifică aproape în totalitate cu personajul din romanele sale (o adolescentă frumoasă şi foarte populară), în timp ce interacţiunile dintre ea şi alte personaje confirmă acest lucru şi o arată aşa cum e: superficială, răutăcioasă şi destul de arogantă. În concluzie, chiar dacă nu e genul de film care te ţine în priză, eu zic că merită văzut, aşa că, DE CE NU? :)


OBSERVAŢII

Notă IMDb: 6.4
Notă personală: 6.7
Cast: Ca de obicei, Charlize Theron a făcut un rol cel puţin bun şi care nu prea seamănă cu niciunul din cele în care am văzut-o până acum, pentru că reuşeşte să redea aproape la perfecţiune aroganţa şi dezinteresul celui care se crede superior celorlalţi.
Plot: E drept că toată tema obsesiei pentru un fost iubit a fost folosită şi răsfolosită, numai că parcă a fost pusă în scenă altfel de data asta, poate tocmai datorită jocului actoricesc al lui Charlize Theron, dar şi al celorlalţi actori. Oricum, filmul e interesant de văzut măcar pentru latura asta, a fixaţiei nesănătoase şi a repercusiunilor sale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu