The Amazing Spider-Man [2012]


            Astăzi o să vorbesc despre un film care a avut parte de cronici atât pozitive cât şi negative şi despre care eu însămi am auzit atât lucruri bune cât şi rele. În spiritul justeţii opiniilor personale m-am gândit să văd chiar eu despre ce-i vorba şi nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit că filmul nu e deloc un fiasco. Dimpotrivă, dat fiind faptul că e vorba despre o altă adaptare a aceleiaşi poveşti (mă rog, comic book), aş îndrăzni să spun că varianta asta a lui Marc Webb (cel care a regizat şi „500 Days of Summer”) e mai bună decât cea a lui Sam Raimi (şi o spun cu riscul de a cauza nemulţumire în rândul fanilor acestuia din urmă; mă rog, fiecare cu părerile lui). Ca să nu mai lungesc intro-ul ăsta degeaba, subiectul zilei de azi este „The Amazing Spider-Man”.

            O să încep ca de obicei cu cast-ul. Ei bine, în filmul ăsta avem o serie de nume bune ale lumii cinematografice, printre care Andrew Garfield (pe care l-am cunoscut în „The Imaginarium of Doctor Parnassus” şi de care m-am îndrăgostit iremediabil după ce am văzut „Boy A”), Emma Stone (pe care eu o consider a fi în continuă ascensiune; dau doar două exemple complet aleatorii: „Superbad” şi „Crazy, Stupid Love”), Denis Leary (probabil cel mai bine cunoscut ca fiind vocea lui Diego din seria „Ice Age”), Martin Sheen (da, tatăl lui Charlie Sheen; eu l-am văzut, culmea, în două filme cu DiCaprio, şi anume „The Departed” şi „Catch Me If You Can”), Rhys Ifans (eu l-am văzut în „Notting Hill” şi în unele filme din franciza „Harry Potter”) şi Sally Field (din nou, două exemple: „Forrest Gump” şi „Mrs. Doubtfire”).

            Şi acum să trecem la povestea propriu-zisă, pe care sunt convinsă că o ştie mai toată lumea, aşa că eu o să încerc să fac rezumatul într-o singură frază: un puşti de liceu inteligent, dar destul de retras şi ţinta glumelor proaste ale colegilor mai populari ajunge să fie muşcat de un păianjen modificat genetic (nu explic cum, asta rămâne de descoperit), capătă superputeri (reflexe incredibile, viteză, simţ al echilibrului, forţă) şi devine super-eroul pe nume Spider-Man, a cărei sarcină este să scape oraşul de infractori şi ticăloşi. Evident, are un duşman de moarte, are loc o tragedie în familia lui, se îndrăgosteşte iremediabil şi tot aşa. Uite că au fost două fraze, nu una. Oricum, rezumatul ăsta e cam sec şi cam steril, pentru că firul narativ e mai complex de atât.

            Totuşi, nu vreau să insist foarte mult pe felul în care se derulează povestea (care oricum e concentrată şi condensată bine, deşi filmul e destul de lung - 136 de minute), ci mai degrabă pe diferenţele dintre varianta lui Raimi şi cea a lui Webb. Şi acum o să spun „Spoiler alert!”. Deci, varianta asta mi s-a părut mult mai realistă din multe puncte de vedere (cum de l-a muşcat păianjenul, transformarea lui, accentul pus pe „noutăţile” de care e în stare corpul lui, găselniţa prin care se explică pânza care „ţâşneşte” din încheieturi şi aşa mai departe), iar actorii mult mai naturali. Îl ador pe Tobey Maguire, dar Andrew Garfield mi s-a părut de o mie de ori mai bun şi nu spun asta pentru că îmi place mie de el, ci pentru că mi se pare că are într-adevăr talent actoricesc. Practic, în filmul ăsta avem de toate: un super-erou, o poveste de dragoste, acţiune suficientă, efecte speciale geniale, puţin umor, puţină dramă şi toate sunt combinate cu măiestrie de regizor, aşa că, măcar pentru a face comparaţie, filmul e neapărat DE VĂZUT !! :)


OBSERVAŢII

Notă IMDb: 7.2
Notă personală: 7.7
Cast: N-o să-l laud iar pe Andrew Garfield (mă abţin cu greu), dar o să menţionez că chimia dintre el şi Emma Stone este mai mult decât vizibilă (poate de aia sunt cuplu şi în viaţa reală), ceea ce face ca idila lor să nu pară forţată sau mecanică.
Plot: Mi-a plăcut că filmul n-a fost foarte sumbru, deşi evenimente triste s-au întâmplat şi momente în care să plângi sunt destule. Şi deşi plot-ul e previzibil (nu prea cred că avea cum să fie altfel), abordarea e diferită şi mult mai plăcută.
Imagine: Totul de la cadre, schimbări de cadre, efecte speciale, tranziţii şi aşa mai departe, toate au fost mult prea bune, mai ales scena de final cu macaralele. :P
           

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu