Gangster Squad [2013]


   
            După numeroase tentative de-a lungul ultimei luni am reuşit şi eu aseară să văd, într-un final, un film cu un subiect mai puţin abordat în ultima vreme. Sper să nu greşesc cu afirmaţia asta şi dacă da, o să spun că abordarea în sine a fost relativ diferită, în sensul că regizorul Ruben Fleischer (cel care s-a „ocupat” şi de „Zombieland” şi „30 Minutes or Less”) a decis ca într-un film cu gangsteri în care acţiunea se petrece în anul 1949 să facă uz şi de puţin umor ca să mai reducă din tonul uşor sumbru caracteristic epocii postbelice în S.U.A. Dacă vă gândiţi că umorul nu-şi are locul într-un film cu mafioţi şi împuşcături, vă spun de pe acum că dozele nu sunt exagerate. Mă rog, pe scurt, o să vorbesc astăzi despre „Gangster Squad”.

 
            În ceea ce priveşte cast-ul, avem capete de afiş slavă Domnului, printre care următorii (mă gândesc că sunt suficiente câte două exemple pentru fiecare în parte): Sean Penn („The Interpreter” şi „Milk”), Ryan Gosling („Stay” şi „The Notebook”), Emma Stone („The Amazing Spider-Man” şi „Easy A”), Josh Brolin („Wall Street: Money Never Sleeps” şi „True Grit”), Giovanni Ribisi („Heaven” şi „Perfect Stranger”), Michael Peña („The Lincoln Lawyer” şi „Million Dollar Baby”), Nick Nolte („The Thin Red Line” şi „Down and Out in Beverly Hills”), Anthony Mackie („The Adjustment Bureau” şi „The Hurt Locker”), Robert Patrick („Walk the Line” şi „Bridge to Terabithia”) şi lista poate continua, dar eu mă opresc aici.

            Şi acum să vorbim despre film. Aşa cum am spus mai devreme, e vorba despre mafia din Los Angeles la câţiva ani după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial şi despre veritabilul „regim al terorii” instaurat de gangsterul Mickey Cohen (jucat excepţional de Sean Penn, pe care eu una nu prea l-am văzut în roluri de antagonist), iar aşa cum sugerează şi titlul, se înfiinţează o echipă undercover de poliţişti care să-i distrugă afacerile mafiotului şi să-l facă să plece din oraş. Până acum poate că nimic nu pare deosebit. Cu toate astea, combinaţia de replici pe alocuri amuzante cu scenele de acţiune realiste (în sensul că totul e autentic, de la felul în care se ascultau microfoanele la urmăririle de maşini adaptate primei jumătăţi de secol XX), la care se adaugă şi puţin romantism e aproape perfectă.

            Mai mult decât atât, filmul respiră autenticitate prin toate detaliile: vestimentaţia, muzica, ambianţa din localuri, până şi semnul Hollywood care la vremea aia era, de fapt, Hollywoodland (detaliu pe care recunosc că nu l-am ştiut până aseară). Actorii îşi fac toţi treaba cu profesionalism, remarcându-se mai ales Sean Penn pentru agresivitatea şi brutalitatea extremă insuflate personajului său şi Ryan Gosling pentru dezinvoltură şi aerul de completă nepăsare. Deşi sunt multe personaje şi uneori ţi-e greu să ţii pasul cu ele, plot-ul în sine nu e deloc greoi (uneori e chiar previzibil), ceea ce e de aşteptat, totuşi, din partea unui film care nu se vrea a fi psihologic şi răscolitor de neuroni la final. Oricum, pentru o incursiune în societatea americană decăzută de la sfârşitul anilor ’40 şi pentru a „gusta” atmosfera specifică, filmul e neapărat DE VĂZUT !! :)


OBSERVAŢII

Notă IMDb: 6.8
Notă personală: 7.0
Plot: Repet, din punct de vedere al ideii de bază cam nimic nu e nou, dar umorul utilizat în momentele potrivite, combinaţia inspirată de tipologii de personaje şi referinţele la diverse evenimente, cum ar fi testarea noii rachete V-2 de către compania Rocketdyne fac ca toată povestea să pară realistă şi autentică, aşa cum se şi specifică la începutul filmului – „inspirat dintr-o poveste reală”.
Coloană sonoră: Evident, e nevoie de muzica potrivită pentru a reda cu cât mai multă acurateţe atmosfera din acea perioadă, aşa că de-a lungul filmului o să auziţi cam de toate: jazz, blues, soul, chiar şi puţină muzică latino.
Imagine: Cadrele sunt absolut geniale, mai ales cele în slow motion; să vezi o scenă cu împuşcături care se derulează în preajma unui brad împodobit pentru Crăciun în care ţi se arată cum un glonţ sparge un glob şi cum globul se face ţăndări şi ţăndările astea zboară în toate direcţiile cu viteza melcului e pur şi simplu epic!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu