Din nefericire, eu am „talentul” de a
descoperi diverse chestii cu întârziere şi este şi cazul serialului despre care
o să vorbesc azi. Spun cu întârziere nu raportându-mă la anul 2008, în care a
ieşit episodul pilot, ci la anul 2012, de-a lungul căruia mai mulţi prieteni
de-ai mei au început să-l urmărească şi să mi-l recomande, care mai de care cu
mai multă înflăcărare. Ei bine, circumstanţele n-au fost în favoarea mea şi nu
am reuşit să văd primul episod decât acum puţin timp, dar pot să vă spun că
serialul m-a prins şi că am de gând să-l văd până la capăt cât de curând.
Tocmai am terminat sezonul 1 (staţi liniştiţi că n-are decât 7 episoade a câte
48 de minute, aproximativ) şi am ajuns la concluzia că e cazul să-l recomand şi
eu la rândul meu celor la fel de „întârziaţi” ca mine. Pe scurt, vorbim azi
despre „Breaking Bad”.
De data asta o să las cast-ul pentru final şi o să trec direct
la poveste. E vorba de un profesor de chimie, foarte inteligent, genial chiar,
care are ghinionul de a se îmbolnăvi de cancer pulmonar. Soţia e însărcinată,
fiul adolescent suferă de un handicap care îi afectează şi vorbirea, şi mersul,
situaţia financiară nu e deloc roz, iar Walter White se vede nevoit să recurgă
la o soluţie drastică pentru a asigura viitorul familiei după ce el nu va mai
fi. Soluţia este asocierea cu un fost elev cu conexiuni în lumea interlopă a
drogurilor şi prepararea de metamfetamină pură cu scopul de a o comercializa
ulterior, ca să mă exprim academic.
Bun, lăsând la o parte faptul că
subiectul e cu totul nou, atât ca idee, cât şi ca abordare, ce e şi mai
interesant e faptul că Walter face eforturi supraomeneşti şi reuşeşte să ţină
această nouă latură a vieţii sale ascunsă de restul familiei, familie care o
include şi pe cumnata sa şi pe soţul acesteia care, culmea, lucrează în Poliţie
la DEA (Divizia Narcotice am zice noi). Mai mult, creatorul serialului, Vince Gilligan
(care printre altele s-a ocupat parţial şi de „The X Files”) decide să nu se
concentreze doar pe partea de preparare şi vânzare a drogului, ci şi pe alte
aspecte la fel de importante, cum ar fi relaţia cu familia, principiile morale,
luarea de decizii şi acceptarea lor, repercusiunile minciunilor, remuşcările şi
aşa mai departe.
Să vorbim puţin şi despre cast. Îi avem pe Bryan Cranston în
rolul profesorului White (l-am menţionat când am vorbit despre „Contagion”),
Aaron Paul în
rolul partenerului său („Mission:
Impossible III” şi „K-PAX”),
Dean Norris (eu
l-am văzut în „Little Miss
Sunshine” şi în destul de recent lansatul serial „Under the Dome” despre care
cred că o să vorbesc peste puţin timp), Anna Gunn, Betsy Brandt şi RJ Mitte. Aş mai
avea câteva chestii de zis, dar le păstrez pentru observaţii. Până una, alta,
serialul ăsta e neapărat DE VĂZUT !! :)
OBSERVAŢII
Notă IMDb: 9.4
Notă personală: 9.5
Plot: Cred că serialul ăsta ar fi putut deveni un fiasco dacă n-ar fi existat
echilibrul şi proporţionalitatea dintre cele două vieţi (şi identităţi!) ale
protagonistului. Faptul că după o scenă violentă urmează una statică, în care
el se uită în gol şi se gândeşte la cine ştie ce face ca serialul să nu se
încadreze doar în categoriile standard de „crime” sau „thriller”. În plus, deşi
ştii că ceea ce face Walter e ilegal şi greşit din foarte multe puncte de
vedere, nu te poţi abţine să nu empatizezi cu el şi poate chiar să încerci să-i
justifici alegerile.
Imagine: Un aspect care mie mi se pare tare deosebit sunt tranziţiile dintre
scenele relativ alerte; poate că par timpi morţi, în ideea în care ţi se arată
cum un personaj face un lucru banal şi nu există nici un fel de schimb de
replici, dar tocmai aceste treceri dau autenticitate fiecărui episod. Iar felul
în care sunt luate unele cadre e de-a dreptul genial!
Coloană sonoră: Toate melodiile care se aud pe fundal sau în
timpul unor momente dramatice sau la fiecare final de episod sună foarte bine
şi par a fi fost alese cu mare grijă tocmai ca să redea o anumită stare de
spirit. Eu o să vă dau ca exemplu doar melodia cu care se încheie sezonul 1, şi
anume Gnarls Barkley – „Who’s
Gonna Save My Soul”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu