Niciodată n-am fost un mare fan al
scurtmetrajelor, poate tocmai din cauza faptului că nu sunt suficient de lungi,
iar eu simt nevoia unei poveşti relativ elaborate şi nu doar a unui fragment aruncat,
pur şi simplu, în spaţiu. Din acelaşi motiv am preferat întotdeauna romanele
nuvelelor şi dacă cumva e vorba de vreo sagă, cu atât mai bine. Ei bine, se
pare că în ultima vreme încep să-mi schimb preferinţele, în sensul că am
început să acord mai multe şanse „mini-filmelor”, iar cel pe care îl recomand
azi se numeşte „Signs”.
Regizat de Patrick Hughes
(care mai are la activ două scurtmetraje, un lungmetraj, „Red Hill” şi urmează să
regizeze şi „The Expendables 3”),
„Signs” este o scurtă povestioară despre singurătate şi despre iubirea care
apare în cele mai neaşteptate momente şi din cele mai neaşteptate locuri. Avem
două personaje, un el şi o ea (interpretate de Nick Russell şi Kestie Morassi)
care se „cunosc” în nişte circumstanţe deosebite şi care nu comunică decât prin
mesaje scrise. În fine, mă opresc aici pentru că risc să spun tot. Cert e că în
centrul poveştii se află el, cu melancolia şi tristeţea evidente pe chip; de
fapt, dat fiind că singurele voci care se aud în film sunt cele ale părinţilor
lui înregistrate pe robotul telefonic sau cea a şefului, toate trăirile şi emoţiile sunt redate
strict prin mimică şi gestică, ceea ce mi se pare absolut fantastic!
Notă IMDb: 8.0
Notă personală:
7.6
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu