Aseară am văzut un film cum n-am mai văzut
de mult şi partea ciudată e că nici măcar nu pot să spun la ce anume mă refer
când spun asta. Poate faptul că subiectul a fost unul deosebit din mai multe
puncte de vedere, poate faptul că abordarea a fost un aparte sau poate chiar
faptul că protagonistul este şi scenaristul şi regizorul. Oricum, m-a
impresionat, m-a făcut să râd, să mă înroşesc, m-a întristat, mi-a stârnit
imaginaţia şi toate astea îl fac să fie un film pe care îl recomand cu ardoare.
Deci, azi (după mult timp, ştiu) despre „Don Jon”.
Vorbeam mai devreme despre
protagonist. Ei bine, este nimeni altul decât Joseph Gordon-Levitt,
probabil unul dintre cei mai buni actori tineri de la Hollywood (tânăr
însemnând între 30 şi 40 de ani), care nu ştiu dacă are nevoie de o prezentare
prea complexă (menţionez, doar, în mod aleatoriu „Looper” şi
„Inception”).
Bun, le mai avem pe Scarlett
Johansson (nu pot să zic că sunt mare fan, dar rolul acesta i s-a potrivit
foarte bine; am mai văzut-o în „Match Point”,
de exemplu, unul din filmele care se regăseşte în top 10 personal şi în videoclipul
lui Justin Timberlake pentru melodia „What Goes Around… Comes
Around”) şi pe Julianne
Moore (dau din nou două exemple aleatorii: „Crazy, Stupid, Love.”
şi „The Kids
Are All Right”).
Să vedem despre ce e vorba în film.
Personajul principal, Jon (după cum probabil aţi ghicit din titlu) e un tip cu
mult succes la femei, dependent de filme porno şi cu aşteptări total nerealiste
în ceea ce priveşte sexul, în sensul că şi-ar dori ca o partidă reală să se
desfăşoare ca una din filme. Când se îndrăgosteşte de Barbara (interpretată
impecabil de Scarlett Johansson), face tot posibilul să atingă acel nivel de
intimitate care să-i permită să aibă parte de sexul din filmele porno. În
acelaşi timp, o cunoaşte pe Esther (jucată de Julianne Moore), o femeie mai în
vârstă ca el, care se pare că are destule să-l înveţe. În fine, mă opresc aici,
cu menţiunea că acest mini-rezumat a fost cel mai greu de făcut în comparaţie
cu restul filmelor despre care am vorbit până acum.
De ce mi-a plăcut atât de mult
filmul acesta? În primul rând pentru că am fost impresionată de faptul că
Levitt l-a scris şi regizat de unul singur şi a făcut o treabă a naibii de
bună. În al doilea rând, şi el şi Scarlett Johansson îşi execută rolurile la
perfecţie, el întruchipând băieţaşul oarecum de cartier, dur şi foarte sigur pe
el (un rol cu totul diferit faţă de ce am văzut eu până acum), iar ea tipa
fatală, care ştie cu exactitate ce vrea. În al treilea rând, plot-ul e combinaţia perfectă de umor,
perversiune şi melancolie (deşi pare greu de crezut că ar fi posibil melanjul
ăsta), iar finalul, pe cât de siropos, pe atât de frapant, pentru că împinge
lucrurile un pic mai departe decât v-aţi fi imaginat. Pe scurt, eu zic că
filmul e DE VĂZUT !! :)
OBSERVAŢII
Notă IMDb: 7.3
Notă personală: 7.6
Cast: A mia oară o spun, dar da, Joseph Gordon-Levitt m-a impresionat cu un rol
diferit de cele cu care ne-a obişnuit (deşi şi cele de până acum au fost destul
de variate), deci o mare bilă albă pentru el.
Plot: Original ca abordare, nu neapărat ca subiect (sunt convinsă că dependenţa
de porno a mai fost folosită ca subiect până acum). O mică paranteză, de
urmărit latura religioasă a filmului pentru că e de-a dreptul ilară, mai ales
spre final.
Imagine: Mi-au plăcut cadrele alese pe sprânceană, tranziţiile ciudăţele şi insert-urile
(deloc vulgare, dar suficient de sugestive) din filme porno în timp ce pe
fundal se aude vocea protagonistului care narează la timpul prezent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu